Încă una despre sistemul medical din România

Încă una despre sistemul medical din România {9}

Mă știți, nu-mi place de fel să mă plâng și nu-mi place nici să-i aud pe ceilalți că fac asta. Prefer să văd inițiativă, mobilizare și acțiune. Mai există însă și acele situații în care mă simt neputincioasă (și de cele mai multe ori chiar sunt) și tot ceea ce pot și se cuvine să fac este să informez. În primul rând ca să nu fie și alții la fel de luați prin surprindere ca mine și în al doilea rând pentru a atrage atenția asupra situației sperând ca cineva cu resursele potrivite să găsească o soluție ce va fi ulterior și aplicată. Așa că în acest articol nu mă plâng. Aduc la cunoștință.

Nu e grabă…

Totul a început cu un simptom, o „tulburare funcțională” să-i spunem, care m-a determinat să ajung cât mai repede la medicul de familie. More »

Enel și babele nebune

Enel și babele nebune {6}

Nu am apucat să vă povestesc niciodată despre babele nebune de la mine din bloc și cred că o se le dedic la un moment dat un post separat, dar, pe scurt: vecina de sub noi ne-a acuzat că am inundat-o cât noi eram plecați din țară și apa era oprită (și, culmea, a susținut că a văzut și mașina noastră în fața blocului, deși, ați ghicit, eram plecați cu tot cu mașină), iar vecina de deasupra a venit la 12 noaptea să ne spună să încetăm lucrările cu bormașina deși, ați ghicit, noi ne uitam liniștiți la un film (în care nu se folosea nicio bormașină).

Din seria evenimentelor neobișnuite de pe Câmpia Libertății nr.31, luna trecută ne-a fost furată din cutia poștală factura de la Enel. Cutiile poștale sunt foarte mici, astfel încât orice tip de corespondență stă pe jumătate afară dacă nu este bine îndesat, drept pentru care vecinii se pot servi liniștiți din plicurile tale. Desigur, greșeala mea că nu am luat factura în drumul meu spre piață ci am preferat să o iau la întoarcere. Nu am mai avut ce.

Dar cum spuneam, despre vecini cu altă ocazie. Azi vreau să împărtășesc o recentă descoperire din categoria acelora care îți fac viața ceva mai ușoară. More »

Eco, bio sau organic?

Eco, bio sau organic? {0}

“Eco, bio sau organic?” este de fapt o întrebare capcană atunci când ne referim la produse pe care le achiziționăm din diverse magazine sau din farmacii. Pentru simplul motiv că toate înseamnă același lucru, fiind pur și simplu sinonome folosite pe principiul „care sună mai bine?”. Și aici părerile sunt împărție, pentru că deși „eco” este pe val, în calitatea sa de trend binevenit, este un termen asociat mai degrabă acțiunilor ecologice, în timp ce „Bio” a ajuns să fie folosit cu succes pe ambalajele produselor și în raioanele dedicate din supermarketuri. Iar „organic”… ei bine, „organic”, așa cum văd eu lucrurile, e varianta mai pompoasă, mai cu fitză, care face produsele să fie și mai dorite dar care în același timp, din păcate, le pune eticheta de „scump”, dacă nu chiar „inaccesibil”.

Așa că ce înseamnă de fapt produsele eco/bio/organice? Înseamnă în primul rând ingrediente naturale. A nu se confunda însă cu produsele naturiste, cele pe care le găsim la Plafar, pentru că deși pot fi și ele bio, nu e musai să fie. Bio înseamnă că materiile prime folosite în producerea unui iaurt sau a unei creme de față provin din culturi certificate ecologic. a.k.a. nu tu iradiere, nu tu pesticide de tot felul, nu tu substanțe dubioase care fac roșia să crească într-o zi cât altele în șapte. Fără modificări genetice! More »

Dai o grână pe un Gandhi?

Dai o grână pe un Gandhi? {0}

Știți deja că sunt pasionată de boardgames. Atât de pasionată încât aseară făceam planuri de design cu Alex să vedem cum putem să facem dintr-un perete al camerei un spațiu dedicat exclusiv lor. Așa, un soi de… jocotecă.

Ieri ne-am cumpărat Monopoly. Mai țineți minte Monopoly? Da, permiteți-mi să vă întreb pentru că nu am mai auzit pe nimeni rostind de mult acest nume. De ce nu se mai joacă lumea Monopoly? Probabil pentru că fiecare dintre noi a avut în copilărie un partener de joacă ce nu voia să facă schimb de proprietăți sau avea pretenții absurde de tipul „îți dau Boardwalk, dar pentru că e valoroasă trebuie să îmi dai și aia și aia și aia și aia”. More »

Oficial, sunt o

Oficial, sunt o “fată Cosmo” {3}

Departe de a mă fi văzut vreodată în această postură, s-a întâmplat ca luna aceasta să apar într-un articol din revista Cosmopolitan. Am acceptat invitația nu pentru că mi-ar plăcea în mod deosebit să vorbesc despre mine, ci pentru că acum vreo două luni lăudam Cosmo UK pentru un articol excepțional ce în mod normal nu s-ar regăsi într-o revistă ce se prezintă pe propriul site prin termenii „Fashion, Hair & Beaty, Sex and Relationships”. Era vorba de un interviu cu o supraviețuitoare a masacrului de pe insula Utoya.

Mă gândeam atunci, sincer, că nu o să văd niciodată așa ceva în Cosmopolitan de România, o revistă pe care o asociam cu superficialitatea și pe care o răsfoiam exclusiv în vacanțe, pe plajă, în momentele în care simțeam că trebuie să-i ofer creierului meu o binemeritată pauză.

Doamnelor, domnilor…

„În culisele altruismului”, un articol de Dana-Ruxandra Panghe. More »

Când v-ați spălat ultima dată pe creier?

Când v-ați spălat ultima dată pe creier? {17}

Voi, că alții încearcă să vă spele zilnic…

În școala primară eram responsabilă cu verificarea jegului de sub unghii. Luam toți colegii la rând și analizam situația deget cu deget, fără să uit că alături de mâinile curate aceștia trebuia să prezinte la control și o batistă. Între timp au apărut șervețelele nazale și, truc de marketing sau nu, batistele au fost deglarate neigienice prin păstrarea microbilor și reinhalarea lor în cazul utilizărilor repetate. Nu știu dacă acest obicei mai există în școli și dacă batista a fost înlocuită de pachețelul de șervețele, dar știu că în timp ce se acorda un minim de atenție igienei corporale, nimeni nu se îngrijea de situația din mintea unor copii puși față în față cu sute de noi informații.

Am fost curioasă și More »

Schimb de espressoare

Schimb de espressoare {1}

Acum vreo două săptămâni am primit o propunere demnă de a intra în grupul show-urilor triste ce se autointitulează greșit reality. De unde atâta reality când nu numai că totul e 100% regizat, dar personajele mai joacă și extrem de prost? Beats me! Din fericire însă, singurul lucru pe care propunerea îl avea în comun cu grupul era titlul inspirat: schimb de espressoare.

El, Cearny, nu avea un espressor obișnuit, ci pur și simplu unul diferit, dar curios din fire, după ce a citit review-ul scris de mine, a vrut să vadă cum funcționează Tassimo la el acasă. Așa că mi-a scris pe Facebook iar eu am acceptat pentru că, recunosc, fiind la primul meu espressor, m-am gândit că poate îl supraestimez. După cele 3 zile de schimb, concluzia la noi acasă a fost însă cel mai bine exprimată de Alex, care ca un părinte mândru de odrasla sa a remarcat: „al nostru e mai bun”.

Iar Cearny… ei bine, Cearny a avut mai multe de spus, așa că vă las în compania textului scris de el. :) More »

Să o citiți pe Anne Frank

Să o citiți pe Anne Frank {1}

Am aflat abia azi că ieri a avut loc lansarea cărţii “Jurnalul Annei Frank”, ediția definitivă, la editura Humanitas. Coincidenţa face ca eu să o fi terminat de citit chiar azi, însă în varianta în limba engleză, primită cadou de la Alex în urma excursiei sale la Amsterdam. A fost probabil cel mai inspirat cadou și îi mai mulțumesc o dată și pe această cale. :)

Pentru cei care nu au auzit de Anne Frank (și, recunosc rușinată, mă aflam și eu printre ei până de curând), povestea este a unei copile ce se transformă într-o tânără adolescentă în timpul celui de-al doilea război mondial. Circumstanțele sunt însă cele care fac poveste Annei specială, aceasta trăind timp de doi ani de zile, alături de familia sa și încă 4 persoane în anexa secretă a unei locuințe din Amsterdam. Anne, părinții (Otto și Edith) și sora ei (Margot) , familia Van Daan și Peter Dussel sunt toți evrei. More »

Badabim, badabam, badaboom!

Badabim, badabam, badaboom! {0}

Luni seara m-am dus să o cunosc pe cea care se promova a fi indestructibilă. De ce să n-o spun drept: când ai puțin peste un metru jumătate nu strică să ai o prietenă forțoasă care să se cunoască la nevoie. Și tipa asta urma să se confrunte cu Oncescu, Valahu (fără apostrof, pentru că poate!) și Instalatorul, toți trei campioni la skandenberg și, implicit, oameni cu greutate. La propriu.

Ei bine, după o serie de demonstrații bărbătești din categoria „balls of steel”, cei trei au fost puși pe rând față în față cu indestructibila. A trecut prin probă de gheață, prin probă de foc, prin probă de cheie franceză și indestructibila a făcut față cu brio, afișându-se la sfârșit doar cu câteva zgârieturi ce îi puneau în evidență feminitatea de un soi aparte.

Și partea cea mai frumoasă este că am plecat cu indestructibila acasă. More »

Blogjuanul meu. Că cel de

Blogjuanul meu. Că cel de’acasă e doar juan. {6}

Sincer, chiar credeam că va fi ușor să iau o decizie. Pe la 14:00 m-am apucat să citesc articolele finaliștilor, dar la 14:30 abia reușisem să termin unul. Evident, era cel al lui Augustin. Știam deja povestea, mi-o spusese într-un Duster undeva pe lângă Baia Sprie, dar nu inclusese și partea cu porcul. Poate pentru că istorisirea în sine făcea parte dintr-o posibilă nouă poveste, de data aceasta cu o protagonistă ceva mai coaptă, pe la 24 de ani. Am râs mult, normal că am și râs, căci pentru numele lui Dumnezeu era vorba de 100 de litri de lapte (!) dar, cel mai important, a reușit atunci, printre chicoteli și curbe periculoase, să mă facă să vizualizez întocmai acea parte de ”fără cuvinte, fără detalii…”.

Greșeala lui Augustin a fost că s-a înscris la amuzanți. More »