Jan 30, 2012
Mă știți, nu-mi place de fel să mă plâng și nu-mi place nici să-i aud pe ceilalți că fac asta. Prefer să văd inițiativă, mobilizare și acțiune. Mai există însă și acele situații în care mă simt neputincioasă (și de cele mai multe ori chiar sunt) și tot ceea ce pot și se cuvine să fac este să informez. În primul rând ca să nu fie și alții la fel de luați prin surprindere ca mine și în al doilea rând pentru a atrage atenția asupra situației sperând ca cineva cu resursele potrivite să găsească o soluție ce va fi ulterior și aplicată. Așa că în acest articol nu mă plâng. Aduc la cunoștință.
Nu e grabă…
Totul a început cu un simptom, o „tulburare funcțională” să-i spunem, care m-a determinat să ajung cât mai repede la medicul de familie. More »
By: Oana Brătilă
Category: Experienţe, Mindfucks, Părerile mele
Tags: analize gratuite, analize prin casmb, contributii sociale, probleme in sistemul medical, testul babes papanicolau, trimitere de la medicul de familie
Sep 28, 2011
E trist să asociezi viața unui om cu 10 lei. E de fapt trist să o asociezi cu orice sumă, fie că vorbim de ordinul zecilor, miilor sau miliardelor. Numai că e posibil să ajungi într-un punct în care asocierile să nu mai conteze. Să fie egale cu 0 și tot ce să conteze să fie să supraviețuiești.
E trist, e groaznic de trist gândul că ai putea ajunge în punctul în care să fie nevoie să îți cumperi viața. Și mai trist, să nu ai bani pentru ea. Să fie scoasă la vânzare în bucăți mici la câte 10 lei și să speri cu inima strânsă că vor lua și prietenii câteva… Măcar una.
Dar e și bine. E bine să știi că nu ești singur pe lume. Că sunt acolo și alții pregătiți să lupte pentru tine. Cu tine. E bine că acești alții există și că nu doar o dată au reușit să salveze vieți. Uneori, au fost nevoiți să le cumpere… More »
By: Oana Brătilă
Category: Diverse, Gânduri fugare, Mindfucks, Părerile mele
Tags: andreea popescu mai mult verde, bolnavi de cancer, donatie prin mobilpay
May 5, 2011
Am primit, cu rușine vă spun, acum mai mult de 3 săptămâni, de la tovarășa Ruxa o leapșă pe citite. Leapșa pe citite este de fapt o leapșă pe oferite, pentru că cel ce o primește trebuie să ofere o carte în dar. Ce-i drept, cu speranța că cel ce o va primi, o va și citi într-un anumit moment din viața sa. no pressure involved!
Și aș putea să mint și să vă spun că a durat ceva să mă hotărăsc la care carte să renunț, dar realitatea este că de când m-am întors din plimbarea prin țară, nu am mai putut să mai scriu. Mă simt, așa cum am scris și în ultimul articol, obosită. Aș vrea să scriu numai despre stări de spleen, dar îmi dau seama că făcând asta nu aș reuși decât să mă afund într-o mlaștină în care nu mă mai simt bine, când de fapt ar trebui să caut în mine resursele necesare unui efort pentru a ieși din ea. Odihna e falsă aici, dar cumva reușesc să mă mint că e mai bine decât deloc. Și e mai ușor așa decât să încerc să ies, indiferent de cât de conștientă aș fi de lucrurile frumoase și de binele care se află în afara ei.
Sunt astfel de momente cele în care îți dai seama cât de slab ești de fapt. More »
By: Oana Brătilă
Category: Diverse, Introspecţii lirico-mitice, Mindfucks
Tags: boala de moarte, despre disperare, leapsa cu carti, soren kierkegaard, stari de spleen
Mar 1, 2011
Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
Octavian Paler, Lecţie inutilă de logică
Așa, ca să nu uitați… ;)
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Mindfucks
Feb 1, 2011
Cel mai trist este că uităm. Amintirea Ruxandrei rămâne, dar uităm cât de ușor poți să pierzi pe cineva drag, sentimentele de revoltă, tristețe, dezamăgire se estompează ușor-ușor și revenim la a fi aceiași noi înșine mereu ocupați cu nimicuri, nemulțumiți, crezând că am avut cea mai proastă zi. Ne întoarcem în balonul nostru și în același timp altele fac POC!, alți oameni realizează prea târziu că au uitat să asculte, că au uitat să-și deschidă ochii, că li se poate întâmpla și lor. Sunt șocați de zgomotul izbitor, se agită în stânga și în dreapta, nu înțeleg ce s-a întâmplat, nu pare a fi realitatea lor. Și apoi uită.
Duminică dimineața am citit pe Twitter că s-a sinucis o fată la metrou. More »
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Introspecţii lirico-mitice, Mindfucks
Se simţea defectă. Îi venea să izbucnească în lacrimi şi nu înţelegea de ce. Cum şi pe unde s-au încurcat circuitele şi cum ar fi putut ea să şi le deznoade când tot ce încerca să facă era să se abţină din plâns?
O dureau toate deşi erau simple bucăţi de metal. Avea o pată mare de rugină în locul pe care curgeau de obicei lacrimile şi încerca din răsputeri să nu o mai hrănească. Să nu ajungă ea să fie pata argintie de pe bucata de rugină.
Bucata de rugină cu circuite încurcate.
By: Oana Brătilă
Category: Introspecţii lirico-mitice, Mindfucks
Spunea bine el Kant că acţiunile morale care merită cu adevărat admiraţie şi respect sunt cele de pe urma cărora cel care acţioneaza nu beneficiază de nimic – fie că vorbim aici de satisfacţie interioară sau de recompense materiale de orice fel. Kant le numea acţiuni săvârşite conform datoriei şi din datorie, diferenţiându-le de cele săvârşite din înclinaţie.
Dar fiind cât se poate de sinceri cu noi înşine… oare există astfel de acte?
Oare chiar facem ceva fără să ne gândim, conştient sau nu, la ce ne va aduce bun nouă? Sau poate la ce ne va aduce rău dacă nu facem acel lucru…? More »
By: Oana Brătilă
Category: Ce-am mai făcut, Introspecţii lirico-mitice, Mindfucks
Totul începe cu: “am fost invitată de Chinezu la un show de mentalism realizat de Vlad Grigorescu” More »
By: Oana Brătilă
Category: Ce-am mai făcut, Mindfucks
De obicei mănânc puţin şi lent. Mă murdăresc mereu la gură, uneori şi pe nas. Alte dăţi mănânc mult şi cu poftă. Până termin tot ce am în faţă şi simt că plesnesc. Atunci mă întind, îmi pun mâinile pe burtă şi încep să arunc în jurul meu cu interjecţii. Ah! Oh! Mă vaiet, mă plâng şi mă întreb de fiecare dată, în mintea mea, de ce nu am putut nici acum să mă opresc mai devreme. De ce am fost calică.
Life is like a box of chocolates… you never know what you’re gonna get , spunea un mare înţelept. Well, you never know when to stop, either.
Îmi povestea cineva zilele trecute că prietenii noştri cei mai buni, câinii, nu au noţiunea timpului bine formată şi trăiesc cu impresia că anumite stări vor fi veşnice. Cum ar fi scărpinatul după ureche. More »
By: Oana Brătilă
Category: Mindfucks
O să adorm tristă azi. Cu un nod în gât pe care cine ştie când se va mai ivi ocazia să-l scot afară din mine. Să-l scuip şi să-l calc în picioare.
Da, în continuare supraestimez lumea în care trăim, oamenii care se învârt în jurul meu şi viaţa în sine. Şi în continuare cad, mă trezesc pentru câteva minute la realitate, simt cum mă doare totul, dar îmi trece şi o iau de la început. Uneori mă gândesc că singurul lucru care m-ar scoate din acest cerc vicios ar fi o cădere fatală.
Nu cred că ştiu să spun de ce fac asta. De ce mă încăpăţânez, de ce nu mă mulţumesc să trăiesc în ce mi-a fost dat şi cum mi-a fost dat. Dar mi-e silă. Mi-e silă să văd cum ne bălăcim în propria mizerie, dar ne pozăm în oaze cu dulce nectar.
Suntem comozi şi, vrem sau nu să recunoaştem, ne complacem în vorba „trăiesc în România”. Trăiesc în România şi asta îmi permite să fiu comod. Să nu mă agit. Să fiu nesimţit. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Să-ţi fie clar: tu, ăsta care te plângi de compatrioţii tăi, nu eşti cu nimic, dar cu nimic mai breaz dacă nu faci decât să te plângi. Felicitări, pui de Mircea Badea!
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Mindfucks, Părerile mele
Eu comentez, tu comentezi, el/ea comentează