Jan 10, 2012
Iar n-am mai scris nimic de aproape o lună și îmi aduc aminte ușor rușinată de promisiunea pe care mi-o făceam anul trecut pe vremea asta: să scriu zilnic. Mi se părea a fi cea mai mare dovadă de implicare și eram optimistă și plină de avânt. Ca la orice început de an.
Nu numai că nu am scris zilnic, dar am trecut prin perioade în care nu am scris săptămâni întregi. Și intrasem într-un cerc vicios în care nu mă reapucam de scris pentru că mă măcina prea tare faptul că nu mai scrisesem de mult și nu știam cu ce să încep. Poate sună stupid, dar așa s-a întâmplat. Totul în contextul în care pe plan personal mă luptam cu niște începuturi de depresie datorate unor probleme mărunte pe care le hiperbolizam, fără să-mi dau seama, excesiv de mult. More »
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Proiectele mele
Tags: ce fac in 2012, dezvoltare personala, planuri de viitor, proiecte online
Dec 11, 2011
Nu știu omule bun cum ești tu și prin ce ai trecut la viața ta. Am doar niște bănuieli că dacă ești aici e foarte probabil să avem în comun niște strategii comportamentale. Depinde pe care vrei să le iei în seamă.
Eu m-am prefăcut sau mai direct spus mințit foarte mult că cele „negative nu există”. Există în viață doar lucruri frumoase, oameni buni, iubitori, o să fie bine, o să vină soarele și pe strada mea, până la urmă o să reușesc. Mărturisesc că aceste credințe au funcționat, credeam eu că în favoarea mea. Acum dacă mă uit în urmă, la mintea de acum îmi dau seama că am greșit.
I-am mințit pe cei din jur că sunt ok, dar mai ales m-am mințit pe mine.
M-am mințit pentru că nu puteam accepta problemele pe care le-am avut în secunda mare a minciunii și am înlocuit realitatea cu iluzia că lucrurile se vor rezolva cumva de la sine, singure. M-am mințit pentru că More »
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Introspecţii lirico-mitice
Tags: coach, coaching, contribuție, ioan nicut, Minciună
Dec 8, 2011
Știți deja că sunt pasionată de boardgames. Atât de pasionată încât aseară făceam planuri de design cu Alex să vedem cum putem să facem dintr-un perete al camerei un spațiu dedicat exclusiv lor. Așa, un soi de… jocotecă.
Ieri ne-am cumpărat Monopoly. Mai țineți minte Monopoly? Da, permiteți-mi să vă întreb pentru că nu am mai auzit pe nimeni rostind de mult acest nume. De ce nu se mai joacă lumea Monopoly? Probabil pentru că fiecare dintre noi a avut în copilărie un partener de joacă ce nu voia să facă schimb de proprietăți sau avea pretenții absurde de tipul „îți dau Boardwalk, dar pentru că e valoroasă trebuie să îmi dai și aia și aia și aia și aia”. More »
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Părerile mele, Plăceri inocente
Tags: jocul privatizare, monopoly bani cu politicieni, monopoly pioni metalici, seara de boardgames, turneul bloggerilor la catan
Nov 18, 2011
Am aflat abia azi că ieri a avut loc lansarea cărţii “Jurnalul Annei Frank”, ediția definitivă, la editura Humanitas. Coincidenţa face ca eu să o fi terminat de citit chiar azi, însă în varianta în limba engleză, primită cadou de la Alex în urma excursiei sale la Amsterdam. A fost probabil cel mai inspirat cadou și îi mai mulțumesc o dată și pe această cale. :)
Pentru cei care nu au auzit de Anne Frank (și, recunosc rușinată, mă aflam și eu printre ei până de curând), povestea este a unei copile ce se transformă într-o tânără adolescentă în timpul celui de-al doilea război mondial. Circumstanțele sunt însă cele care fac poveste Annei specială, aceasta trăind timp de doi ani de zile, alături de familia sa și încă 4 persoane în anexa secretă a unei locuințe din Amsterdam. Anne, părinții (Otto și Edith) și sora ei (Margot) , familia Van Daan și Peter Dussel sunt toți evrei. More »
By: Oana Brătilă
Category: Gânduri fugare, Părerile mele, Plăceri inocente
Tags: anne frank, anne frank house, carti de citit, jurnalul annei frank, muzeul anne frank amsterdam, povesti de la holocaust, secret annex, the diary of a young girl
Nov 2, 2011
Sunt fericită. E încă o noapte în care știu că voi adormi cu zâmbetul pe buze și sunt încă în punctul în care apreciez acest lucru mai mult decât îl fac alții. Ironic, asta se întâmplă pentru că ultimele nopți au fost pline de mult prea multe gânduri și neliniști care nu mi-au lăsat creierul să ațipească. Știu că nu sunt singura care trece prin asta, problema a fost expusă până și pe 9gag, dar răspundeți-mi sincer: câți dintre voi își petrec momentele de dinainte de visare gândindu-se la soluții pentru problemele cu care se confruntă societatea? Ce facem cu câinii vagabonzi, Oana? Dar cu cerșetorii? Dar cu cei care ghidează mașinile spre locuri de parcare? Ce facem Oana cu ei?
Simt de prea multe ori că nu fac destule. De parcă totul ar depinde de mine și de parcă chiar aș putea să le rezolv eu pe toate, când de fapt nu pot. Și e un sentiment de neliniște de care uneori mi-e foarte greu să scap. Un sentiment de neliniște care, deși nu pare, mă face de multe ori să uit să mă bucur de lucrurile bune care chiar se întâmplă în jurul meu. Și zău, sunt multe!
Vineri am participat la un workshop ținut de Ioan Nicuț More »
By: Oana Brătilă
Category: Ce-am mai făcut, Experienţe, Gânduri fugare, Introspecţii lirico-mitice
Tags: 7+ povesti despre influenta si impact, ie9meetup, ioan nicut, povesti despre oameni, povesti inspirationale, sesiune de coaching
Oct 24, 2011
De dragul unor zile însorite chiar și când afară sunt nori, începem săptămâna cu vești bune! Dar bune de tot!
Ieri pe la prânz am primit un mail de la Andreea Popescu, cea pentru care ne agitam acum o lună să strângem suma de bani necesară unei intervenții chirurgicale care putea să o scape de cancer. Cancerul, boala aceea nenorocită care pare să nu țină cont de nimeni și de nimic. Nici de vârstă, nici de stilul de viață, nici de trecutul tău de om bun sau rău. Din păcate, vrem sau nu să recunoaștem, suntem cu toții potențiale victime și cu toții ne-am dori să știm că dacă ni s-ar întâmpla vreodată nouă i-am avea pe ceilalți alături.
Am spus-o de atâtea ori și o voi spune în continuare: miracolele nu sunt atât de departe de noi si fiecare poate contribui la săvârșirea lor. Mailul primit de la Andreea a fost unul de mulțumire. :)
„Acum sunt bine și datorită ție!” More »
By: Oana Brătilă
Category: Diverse, Gânduri fugare
Tags: andreea popescu, cazuri fericite, de ce e important sa ajutam, oameni vindecati de cancer, zambet pentru viitor
Oct 10, 2011
De câteva luni de zile încerc să mă mut în noul apartament pe care l-am găsit plin de mobilă veche, mirosind a bătrânețe și care nu mă făcea în niciun fel să mă simt ”ca acasă”. Vechi de peste 50 de ani, nelocuit de vreo 2, cu abțibilduri cu Albă ca Zăpada pe faianța gri care fusese o dată albă. Așa era și în baia bunicii, în care am copilărit și în care nu m-am simțit niciodată inconfortabil deși măsura sub 4 mp. și nu avea gresie pe cimentul stil mozaic. Aici nu locuisem însă niciodată și cimentul părea ”mai ciment” ca niciodată. Nici covoarele vechi, nici draperiile, nici clasica vitrină din care lipsea celebrul pește din sticlă nu mă făceau să mă simt în largul meu în casa în care plănuiam să îmi petrec următoarea parte din viața mea.
Probabil că nu o să uit niciodată momentul în care am scos toată mobila veche din camera zi și am dat draperiile jos, lăsând să se vadă o cameră cu totul diferită: luminoasă, aerisită și parcă, din acel moment, vie. Oameni cu capul pe umeri, am început prin a cumpăra prize și întrerupătoare noi, deși prima investiție, de ce să nu o spun, a fost într-un capac de WC More »
By: Oana Brătilă
Category: Ce-am mai făcut, Diverse, Gânduri fugare, Părerile mele, Promo
Tags: apartament vechi, cum sa te simti ca acasa, jocuri de societate, masa lack ikea, mobila ikea, mutatul in casa noua
Sep 28, 2011
E trist să asociezi viața unui om cu 10 lei. E de fapt trist să o asociezi cu orice sumă, fie că vorbim de ordinul zecilor, miilor sau miliardelor. Numai că e posibil să ajungi într-un punct în care asocierile să nu mai conteze. Să fie egale cu 0 și tot ce să conteze să fie să supraviețuiești.
E trist, e groaznic de trist gândul că ai putea ajunge în punctul în care să fie nevoie să îți cumperi viața. Și mai trist, să nu ai bani pentru ea. Să fie scoasă la vânzare în bucăți mici la câte 10 lei și să speri cu inima strânsă că vor lua și prietenii câteva… Măcar una.
Dar e și bine. E bine să știi că nu ești singur pe lume. Că sunt acolo și alții pregătiți să lupte pentru tine. Cu tine. E bine că acești alții există și că nu doar o dată au reușit să salveze vieți. Uneori, au fost nevoiți să le cumpere… More »
By: Oana Brătilă
Category: Diverse, Gânduri fugare, Mindfucks, Părerile mele
Tags: andreea popescu mai mult verde, bolnavi de cancer, donatie prin mobilpay
Apr 24, 2011
Aș vrea să pot transmite mai mult din tot ceea ce simt pe parcursul unei zile petrecute pe drumurile țării. Aș vrea să am mai mult timp să interacționez cu localnicii, să le ascult poveștile și să le spun mai departe. Poveștile sunt frumoase, dar nu pot fi trăite cu adevărat decât atunci când te uiți în ochii omului care ți se destăinuie. Important e să asculți, să-ți deschizi sufletul și la sfârșit să simți că ai păstrat în tine un sâmbure de cunoaștere și de simțire. De un sâmbure mic ai nevoie, de o sămânță pe care să o crești, nu de mai mult.
Îmi este greu să scriu în câteva rânduri despre un loc ce nu poate fi cuprins în cuvinte oricât de multe ar fi ele. Vreți povești? Mergeți să le simțiți acasă la ele. Luați un rucsac în spate și porniți la drum. Vă veți întoarce cu un suflet mai bogat și cu trăiri pe care vă va fi greu să le treceți pe o foaie de hârtie. Trăirile sunt esența, nu arhitectura unei clădiri, diferitele nuanțe de albastru sau obiectele cu iz istoric. More »
By: Oana Brătilă
Category: Ce-am mai făcut, Experienţe, Gânduri fugare, Introspecţii lirico-mitice
Tags: despre povesti, despre trairi si simtiri, maramures, memorialul durerii, redescopera romania
Apr 21, 2011
Printre lucrurile cele mai frumoase din excursie, cu un gust dulce-amărui însă, se numără mixul de sentimente ce te pot încerca fie consecutiv pe parcursul zilei, fie de-odată în combo-uri ce duc spre revelații, depresii sau, cel mai des, stări de je ne sais quoi.
E și normal, după o zi plină de senzații de toate felurile, ce culminează în cazul unora pe vârful papilelor gustative, să ajungi la sfărșitul zilei sleit de puteri într-un pat ce pare mai primitor ca niciodată. Vestea bună e că oboseala trece. Vestea și mai bună e că senzațiile rămân. Stocate undeva în memorie, cu puțin efort și ceva mai multă detașare de tot ce înseamnă activitatea din jurul tău, le poți retrăi. Condiția este una simplă: să le fi trăit autentic atunci când ai avut ocazia. More »
By: Oana Brătilă
Category: Ce-am mai făcut, Experienţe, Gânduri fugare, Părerile mele
Tags: casa memoriala ciprian porumbescu, conservarea senzatiilor, decapitari in grup, manastirea voronet, masti sculptate in lemn, mesterul florin cramariuc, redescopera romania, retrairea sentimentelor
Eu comentez, tu comentezi, el/ea comentează