”La cumpăna dintre ani…” eu nu vreau să scriu despre cum a fost/ ce am făcut/ ce nu mi-a plăcut/ ce am realizat/ ce am început/ ce am terminat în 2009. Pentru că dacă este un lucru pe care l-am învăţat în acest an, este acela de a înceta să mai trăiesc în trecut. Ce a fost va rămâne mereu o parte din mine, pentru că a contribuit la omul care sunt azi, acum. Dar atât. Vreau să privesc înainte, nu înapoi. Şi privesc optimistă. Îmi doresc un singur lucru de la 2010, dar acela mare: să fiu fericită. Şi pentru că fericirea vine în multe, felurite şi mărunte moduri, o să o las să mă surprindă. ”Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră!” :)
Şi pentru că mâine plec în munţi şi plănuiesc să iau cu mine de acasă doar prietena cea mai bună şi două cărţi, vă urez de pe acum să ne citim cu bine în 2010. La mulţi ani!
Deci ca să fii sigur că te vei potrivi bine la caracter, trebuie să te convingi că persoana dorită are aceleaşi trăsături ca şi tine. Potrivire de caracter va fi între persoanele ce se potrivesc la fizicul lor, adică vor avea aceiaş formaţie de nas, de gură, de ochi, de obraji, aceiaş privire, etc.
…stai să ghicesc, aceiaşi părinţi???
Doamne fereşte ce cărţi există, că parcă nu-ţi mai vine nici să promovezi cititul… Tind totuşi să cred că această carte a fost citită intens acum câţiva zeci de ani când a apărut şi oamenii au luat aminte, urmarea fiind retardaţii zilelor de azi. Cernobâlul este de fapt doar un pretext în spatele căruia se ascunde adevăratul motiv pentru care tinerii noştri ca brazii sunt cu mucii pe piept… More »
Curăţenia de Crăciun mă termină psihic. Ce mă enervează cel mai tare este că dacă eu mă pun pe şters praful azi, până de Crăciun se pune iar… Dar nu vreau să şterg praf în Ajun, aşa că tac şi-nghit. Ce mă enervează la fel de tare este că am multe şi mici prostioare împrăştiate pe birou, dulap, etajeră, ceea ce face procesul de ştergere a prafului mai lung şi mai dureros. De obicei le îndesam prin sertare, numai că anul acesta sertarele ajunseseră deja în stadiul de saturaţie… iar adepta ascunsului sub pat nu sunt. Nu de alta, dar acolo e un soi de cameră de zi pentru căţelul meu în timpul verii şi nu mi-aş permite să-i invadez spaţiul. Aşa că Oana, strângătoare de fel, cu potenţial de a ajunge la vârsta de 80 de ani la ştiri ca bătrâna care trăieşte pe un morman de amintiri, s-a apucat de… ŞOC ŞI STUPOARE… aruncat masiv la ghenă.
În procesul de selecţie, pentru că nu m-a lăsat inima să arunc chiar tot, am dat peste nişte lucruri tare faine, cum ar fi primul număr al revistei Mickey Mouse – 1995. More »
Pentru că luna aceasta se împlinesc 20 de ani de când am scăpat de raţie, băieţi cu ochi albaştri şi programe bulgăreşti, dar totuşi evenimentele au făcut ca amintirea revoluţiei din 1989 să fie pusă sub semnul tristeţii, revoltei şi scârbei, m-am hotărât să aduc vremurilor de mult apuse un „omagiu” diferit.
Nu eu am ales această variantă, ci mai degrabă ea pe mine, pentru că scormonind zilele trecute prin nişte sertare, am dat peste o carte veche: BANCURI din „epoca de aur” (De la lume adunate). More »
Un baiat frumos, sentimente ce imi strabat corpul, sarbatori alaturi de cea mai buna prietena, mesterit la proiecte indraznete si o melodie pusa pe repeat. Azi, acum, sunt fericita.
Ma intreb daca oare s-a terminat jegul asta de circ politic sau o sa-si puna amprenta si de sarbatori. Ce este mai trist este ca tigania de la televizor nu se compara cu tigania de aici de jos, de la noi, oamenii de rand. Ultimele saptamani au scos ce-i mai rau din oameni si am incercat sa-mi dau seama pentru ce. Chiar merita Basescu sau Geoana sa ne jignim intre noi? sa aruncam cu rahat in cei care au alta parere decat a noastra?
Nu realizati ca adevarata problema, ce este cu adevarat trist, este ca s-a mers la vot nu pentru cineva, ci impotriva cuiva? More »
Din seria: plangem, ne enervam, dar sa mai si radem.
Nu sunt rasista. Nu numai ca nu sunt rasista, dar chiar mi-e foarte greu sa-i inteleg pe cei care sunt rasisti si incerc sa-i conving mereu sa-si reevalueze modul de a gandi. Sa generalizezi e o mare prostie.
Azi m-a marcat o secventa dintr-un serial. Recunosc, am ras o juma de ora si inca mai rad cand imi aduc aminte. Se face ca un tanar afro-american, orfan de fel, dar acum aflat intr-o iubitoare familie adoptiva, se supara intr-o noapte din diverse motive si decide sa fuga de acasa. La ZOO. More »
Sunt trista ca sunt trista. Stiu ca maine va trece, dar tot urasc aceasta stare. Poate pentru ca m-am dezobisnuit de ea. Am ras si am zambit mult in ultimele luni si am uitat sa mai fiu trista. Vezi, cateodata e un lucru rau. Pentru ca atunci cand de izbeste din nou, te poate omori. Nu de tot, dar indeajuns cat sa-ti doresti sa te omoare de tot. Ironic, nu? Life is all about irony ;) take it or leave it.
Ieri am facut o prietena sa planga. Ieri am facut o prietena sa planga de fericire.
Ne trezim de multe in ori in momente ale vietii in care nu stim ce ne-ar putea face fericiti. Incercam sa gasim fericirea, dar nu stim unde sa o cautam. De multe ori obosim in aceasta cautare nesfarsita si ajungem sa fim mai tristi decat eram atunci cand am pornit la drum. Asa ca ne asezam pe jos, ne punem capul intre palme si incercam sa ne odihnim si sa trecem pur si simplu prin viata fara sa ne mai pese de nimic. Asteptam sa ne expire timpul si tocmai in aceste momente timpul pare sa treaca din ce in ce mai greu. Regretam situatia mizera in care ne aflam, dar pur si simplu nu mai avem puterea sa pornim iar la drum. Cateodata vrem pur si simplu sa stam.
Online and social media geek, passionate about people and working towards social development.
Briefly: I think, I smile, I laugh, I love.
But there's a lot more where those came from.
Eu comentez, tu comentezi, el/ea comentează