In ultimul timp nu am reusit sa ma mai gandesc la nimic inteligent ce ar merita sa fie scris pe acest blog. M-am saturat sa ma plang atata de transportul in comun si de oameni de tot felul. As vrea sa gasesc solutii si sa pot schimba ceva, nu sa ma plang…

Dar ma simt obosita in ultimul timp. Si somnul se pare ca nu ma ajuta. Nu stiu cat de mult somnul reuseste sa-ti odihneasca mai mult decat trupul. Sa-ti odihneasca mintea si sufletul.

Trupul… ce iti aduce bun trupul?
E ciudat… e ciudat ca Dumnezeu, se zice, a creat mai intai trupul si abia apoi l-a insufletit. De ce a gandit asa problema? E o intrebare retorica, evident… stiu ca nu are cine sa-mi raspunda. Dar pe de alta parte numai intrebari retorice se pot pune de tot ceea ce tine de spiritualitate…
As fi vrut sa existam numai ca spirit. Si tot ce putem face sa fie sa iubim. Si sa nu ne plictisim de asta.
Trupul… ce iti aduce bun trupul?

As vrea sa fie toti oamenii fericiti.

Anumite surse de stres nu dispar niciodata. Cum sunt la mine cele provocate de transportul in comun. Da, vesnica mea iubire, transportul in comun.
Am descoperit ca ma mai enerveaza ceva. Ati patit vreodata sa stati linistiti in statie asteptand autobuzul (care evident ca nu mai vine) si deodata sa mai vina cineva in statie si sa se aseze exact in fata voastra? WTF?!? Si sa nu va imaginati ca nu mai e loc pe trotuar si saracul om a fost nevoit sa mi se aseze acolo. Nuuu, loc e berechet, dar Doamne Fereste sa nu fie primul in fata usii cand ajunge autobuzul. La urma urmei, blocatul calatorilor care vor sa coboare este un adevarat hobby pentru multi. Da… asa ca se aseaza omul EXACT in fata mea. Nici numai are rost sa mai aduc vorba de invadarea spatiului intim, pe lipsa de aer necesara pentru a respira linistita… Eh, si mai interesant este ca in fata acestuia este posibil sa se aseze altcineva! Cu cat mai aproape de linia de tramvai cu atat mai bine. Suntem penibili.

Si ca veni vorba de transport… domnule Orban, stiti urarea mea pentru dumneavoastra. Azi nu vreau sa vorbesc urat.
Cat tupeu au unii sa candideze la primarie…

…voi cu campaniile voastre in care puneti oameni cu tricouri colorate sa va lipeasca fata pe stalpuri si sa imparta pungi goale…

Voi care vorbiti de un Bucuresti mai curat dar nu va strangeti flyere-le aruncate pe jos si calcate in picioare de oameni… pe care tot fata voastra este. Si afisele lipite, rupte pe jumatate, pe intrarile de la metrou, tot voi o sa veniti sa le dezlipiti si sa curatati dupa ele? Chiar credeti ca “da bine” cand sunt 50 de afise unul langa celalalt pe care este scris numele partidului, dar care sunt sfasiate, mazgalite, sau cu fata unui candidat de la alt partid peste? Chiar va ajuta la imagine toate flyere-le pline de praf care sunt pe jos? Sau poate asta va caracterizeaza… mizeria.

Si macar de ar exista putin bun simt, More »

…manca/citi/te uita.. etc.

Am gasit mai devreme pe un blog un comentariu care cuprindea si o sintagma de genul celor de mai sus: “daca nu-ti place, nu-l mai citi”. Era vorba de un ziar, un ziar criticat de autorul blogului.
Si m-am enervat. Ok, poate exagerez cand spun ca m-am enervat… sa psunem ca am fost indignata de acel comentariu. De atitudinea aceasta de pasivitate. “Daca nu-ti convinge, taci!”

Da, recunosc, ma enerveaza si carcotasii care gasesc nod in papura pentru orice dar numai gura e de ei si se implicat nu se implica. “Vai cat gunoi este pe strada! Nenorocitii care arunca!”… cate hartii ai ridicat azi de pe jos si le-ai aruncat la cos?
Si totusi More »

Am surprins azi in ziarul vecinului de scaun de metrou un titlu care anunta salariul lui Loti Boloni.
Poate ca sa ma supuna pe mine unor chinuri mentale presupuse de incercarea de a realiza enormitatea acelei sume… poate ca sa-ti bagi unghia in gat ca tu stai 9 ore la birou si primesti 10 milioane… poate ca sa se dea mare patronul Rapidului ca are bani… poate…

Ce-i drept, incepi sa te intrebi de ce nu se apuca toata lumea de fotbal. More »

Ma bucur sa vad ca si in aceste zile exista oameni care intra pe blogul meu. Recunosc, fiecare persoana care intra si citeste ce scriu, imi aduce un zambet pe fata.

Nu cred ca o sa mai scriu in zilele ce urmeaza. Vreau sa ma bucur de sarbatori si de vacanta. Si mi-au gresit si niste cretini dioptriile de la ochelari si acum trebuie sa stau o saptamana fara ei, pentru ca domnii cretini sunt in concediu… drept pentru care, cat mai putin tastat pana ii recuperez.

Ce vreau sa va urez…

Au fost multe discutii privind viata lui Iisus… daca a inviat cu adevarat sau nu…. daca a fost doar un profet…
Fiecare este liber sa creada ce vrea… sau ce ii spune sufletul.

Si totusi, fie ca suntem crestini sau nu, fie ca sunteti crestini sau nu, eu va doresc sa aveti parte de acea liniste sufleteasca… de acele zambete curate si sincere… de acea inima plina de iubire… pentru ca, indiferent de orientarea religioasa, sau de credintele pe care le impartasim, cu totii avem nevoie de fericire.

Sa fiti fericiti! In aceste zile si nu numai.

Care este cea mai buna varianta de a castiga respectul cuiva?

Pornesc dupa cum se vede de la premisa ca respectul se castiga, nu se impune.

Si totusi… cum se castiga mai bine? E o intrebare stupida. La urma urmei, situatia difera de la om la om. Pe unii ii castigi mai usor daca esti impunator si le arati ca ai puterea. Pe altii ii castigi mai usor tocmai daca afisezi o atitudine de egalitate si nu ii tratezi cu superioritate. Oare poti castiga respectul cuiva daca adopti o atitudine de tip “capul jos”, “pozitia giocel” s.a.m.d.? Ok, poate nu castigi respect asa, dar poti obtine bunavointa sau… mila. Iti convine?

Imi cer scuze pentru postul stupid. Pur si simplu azi ma macina problema asta… nu cred ca am reusit sa o expun cum am vrut… dar intrebarea care ma macina era asta: cum este cel mai bine sa castigi respectul cuiva?