La sos înainte! ^{1}

Acum câteva luni m-am trezit la ușă cu două borcane cu sos. Un cadou inedit, într-adevăr, dar în aceeași măsură suspect. Acum sincer, cine se așteaptă când aduce curierul un pachet să găsească în el sos? Chiar că-mi adusesem aminte de perioada în care erau la modă glumele cu Anthrax și mai găseam din când în când în cutia poștală sau în banca de la școală câte un plic plin cu făină. Sinistru, haios, spuneți-i cum vreți, dar totuși care era treaba cu sosurile?

Ei bine, era vorba de o campanie prin care se dorea educarea gusturilor consumatorilor români, care #conformunorstudii sunt fideli mâncărurilor uscate, începând cu clasicul schnitzel cu cartofi prăjiți pe care, de ce să nu recunoaștem, îl comandăm mai toți chiar și atunci când mergem la restaurant și oferta este variată. Iar dacă nu este schnitzel, probabil este ceafă de porc. Așadar, misiunea campaniei: să convingem românul să mănânce mai sănătos și în același timp să savureze mâncarea, adăugându-i un sos sau cerând unul atunci când merge la restaurant. Și nu, nu ne referim la sosul de usturoi de la KFC și nici la sosul dulce – acrișor de la McDonalds.

Săptămâna trecută am fost să gătesc cu sos în bucătăria Unilever Food Solutions, divizia de soluții pentru bucătari profesioniști a companiei Unilever, cu tot cu bucătari incluși care să ne asiste. S-au pus la bătaie 4 feluri de mâncare (tigaie picanta cu legume, medalion de vitel cu maghiran si sos brun de ciuperci, friptura de porc cu sos de piper verde, penne alla zarinna), câte unul pentru fiecare echipă, iar sorții au ales ca eu să prepar friptura de porc cu sos de piper verde și garnitura de cartofi cu rozmarin la cuptor.

Ce a ieșit a fost absolut delicios, motiv pentru care în weekend am trecut pe la ai mei să le gătesc și lor același lucru. Singura problemă a fost că nu am mai găsit rozmarin proaspăt și abia când ne-am pus pe gătit ne-am dat seama că plicul pe care-l avea mama era cu rozmarin măcinat. NU FOLOSIȚI ROZMARIN MĂCINAT! Este foarte amar și cartofii nu au nici pe departe aceeași aromă. Friptura (ținută mai întâi 2 ore la marinat în frigider într-un sos de vin alb, ulei de măsline, sare și piper), ținută câte două minute pe fiecare parte într-o tigaie și dată apoi la cuptor a fost însă delicioasă cu sosul de piper verde.

De ce să mâncăm cu sos? Pentru că sosurile aduc o serie de beneficii actului gastronomic: dau un gust mai bun, ajută la îngurgitare, la digestie și, nu în ultimul rând, înnobilează mâncarea și experiența culinară pe care o avem, fie că servim masa acasă sau în oraș.

Bucatarii recomandă:
Pentru pește: sos de unt și lămâie, mujdei
Pentru pui: sos de smântână, mujdei
Pentru fripturi de vită: sos de piper verde
Pentru paste: sos de roșii sau de smântână
Pentru vânat: sos de vin

Iar dacă vreți să vedeți cum au ieșit și celelalte preparate din bucătăria Unilever Food Solutions, aruncați un ochi și pe la Chinezu, Make, Haotik, Andrei, Andreea și Nicu (care a descris cu lux de amănunte cum se prepară o tigaie de pui cu legume ca la carte). Mie, recunosc, mi-a plăcut cel mai mult medalionul de vită cu sos brun de ciuperci. :D

Cel mai important de reținut: să nu vă fie teamă să încercați preparate noi. E posibil să detronați pe veci pieptul de pui și ceafa la grătar. Și să mâncați cu sos, da? :)

By: Oana Brătilă Category: Diverse Tags: cartofi cu rozmarin, mancare sanatoasa, recomandari sos, sos de piper verde, sosuri pentru gatit, unilever food solutions

Primul card de afinitate eco din România ^{1}

13.000 de specii. 13.000 de specii diferite adăpostite într-o singură pădure. Într-o pădure virgină din România, una dintre puținele păduri de pe Pământ unde natura este încă intactă. E aproape imposibil să-ți imaginezi un astfel de loc ce te duce mai degrabă cu gândul la peisaje din desene animate în care animalele zâmbesc, vorbesc și cântă. More »

By: Oana Brătilă Category: Diverse Tags: card de afinitate eco, garanti bonus card, organizatia WWF, paduri protejate in romania, paduri virgine, padurile sincii, wwf bonus card

Enel și babele nebune ^{6}

Nu am apucat să vă povestesc niciodată despre babele nebune de la mine din bloc și cred că o se le dedic la un moment dat un post separat, dar, pe scurt: vecina de sub noi ne-a acuzat că am inundat-o cât noi eram plecați din țară și apa era oprită (și, culmea, a susținut că a văzut și mașina noastră în fața blocului, deși, ați ghicit, eram plecați cu tot cu mașină), iar vecina de deasupra a venit la 12 noaptea să ne spună să încetăm lucrările cu bormașina deși, ați ghicit, noi ne uitam liniștiți la un film (în care nu se folosea nicio bormașină).

Din seria evenimentelor neobișnuite de pe Câmpia Libertății nr.31, luna trecută ne-a fost furată din cutia poștală factura de la Enel. Cutiile poștale sunt foarte mici, astfel încât orice tip de corespondență stă pe jumătate afară dacă nu este bine îndesat, drept pentru care vecinii se pot servi liniștiți din plicurile tale. Desigur, greșeala mea că nu am luat factura în drumul meu spre piață ci am preferat să o iau la întoarcere. Nu am mai avut ce.

Dar cum spuneam, despre vecini cu altă ocazie. Azi vreau să împărtășesc o recentă descoperire din categoria acelora care îți fac viața ceva mai ușoară. More »

By: Oana Brătilă Category: Ce-am mai făcut, Experienţe, Părerile mele Tags: babe nebune, factura electronica, plati online, unde platesc factura Enel, vecini, viata la bloc

În 2012, și mai optimistă! ^{4}

Iar n-am mai scris nimic de aproape o lună și îmi aduc aminte ușor rușinată de promisiunea pe care mi-o făceam anul trecut pe vremea asta: să scriu zilnic. Mi se părea a fi cea mai mare dovadă de implicare și eram optimistă și plină de avânt. Ca la orice început de an.

Nu numai că nu am scris zilnic, dar am trecut prin perioade în care nu am scris săptămâni întregi. Și intrasem într-un cerc vicios în care nu mă reapucam de scris pentru că mă măcina prea tare faptul că nu mai scrisesem de mult și nu știam cu ce să încep. Poate sună stupid, dar așa s-a întâmplat. Totul în contextul în care pe plan personal mă luptam cu niște începuturi de depresie datorate unor probleme mărunte pe care le hiperbolizam, fără să-mi dau seama, excesiv de mult. More »

By: Oana Brătilă Category: Gânduri fugare, Proiectele mele Tags: ce fac in 2012, dezvoltare personala, planuri de viitor, proiecte online

Moșule, ți-ai umplut sacul? ^{0}

E joi, Crăciunul e duminică și tu încă nu ai apucat să iei cadouri. Am dreptate? Desigur, e posibil să faci parte din categoria oamenilor harnici sau din cea a oamenilor foarte entuziasmați de sărbători și să fi luat cadourile încă din noiembrie (așa cum am făcut eu…). Dar prima varianta stă în continuare în picioare și dacă te știu eu bine, probabil cumpărăturile pentru Revelion o să le faci vinerea viitoare. Și o să te enervezi că sunt cozi imense la casă și că nu ai mai găsit votcă de care voiai tu. Sau Cola. More »

By: Oana Brătilă Category: Diverse, Promo Tags: cadouri de craciun, de unde cumpar cadouri de craciun, idei de cadouri, reduceri colective

S-a lansat platforma de e-learning a FDSC ^{0}

Că FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile) este o fundație mișto îți dai seama de când îi auzi numele desfășurat. Numai că spre deosebire de alte asociații sau ONG-uri cu nume sonor care se pot mândri numai cu numele, oamenii de la FDSC chiar sunt puși pe treabă. Reprezintă în primul rând „o organizație pentru organizații”, așa cum singuri se intitulează, și printre proiectele lor cele mai cunoscute se numără anualul ONGFest și portalul ȘtiriONG.ro.

Și-au început activitatea în anii ’90, când au și publicat prima serie de broșuri dedicate dezvoltării ONG-urilor din România – „Cum să începi”, „Management ONG”, „PR pentru ONG-uri”, au început apoi să organizeze cursuri de formare pe temele respective, iar acum se pot lăuda și cu o platformă de e-learning: http://elearning.fdsc.ro. Momentan sunt încărcate trei cursuri interactive More »

By: Oana Brătilă Category: Diverse Tags: cum sa faci un ong, cum sa infiintezi un ong, curs de project management, cursuri online, fdsc, fdsc elearning, fundatia pentru dezvoltarea societatii civile, resurse ong

Cum să faci o fundă origami- tutorial foto ^{3}

Acum ceva vreme promiteam un workshop de origami de Crăciun. Trebuia să aibă loc ieri, dar încrederea mea în oameni m-a trădat din nou. Departe de a fi un post despre dezamăgirea pe care prefer să o țin pentru mine, m-am gândit să fac ceva pentru cei care chiar își doreau să vină să învețe să se joace cu hârtia și pe care eu chiar nu vreau, la rândul meu, să îi dezamăgesc. Pregătisem mai multe modele pentru workshop, dar momentan, pentru că nu știu cât sunt de practice, am pregătit un singur tutorial foto. Este, de altfel, și primul pe care îl fac. :)

Azi învățăm să facem o fundă ce poate fi folosită atât pentru ornarea bradului, cât și pentru ornarea cutiilor de cadou. Și mi-ar plăcea tare mult ca la final, dacă vă iese modelul, să îmi trimiteți și mie câte o poză. De asemenea, ca de obicei, feedback-ul este mai mult decât binevenit.

Așadar, să începem. O să aveți nevoie în primul rând de materia de bază: hârtie. More »

By: Oana Brătilă Category: Plăceri inocente, Proiectele mele Tags: cum sa fac o funda din hartie, funda origami, globuri din hartie, origami de craciun, ornamente din hartie, tutorial de origami

Copil în Epoca de Aur ^{13}

…n-am fost. Aveam doar doi ani la revoluție așa că amintirile mele din acea vreme sunt aproape inexistente. Dar tocmai am terminat de citit cartea de care am tras câteva zile pentru simplul motiv că defectul ei cel mai mare (sau poate de fapt singurul) este că are doar 62 de pagini.

În liceu obișnuiam să învăț „pe de rost” datele biografice ale marilor scriitori pentru că aveam nevoie de ele în comentariile pe care, de asemenea, le învățam aproape papagalicește. Păcat că abia în facultate am învățat să gândesc, să am păreri și să mi le exprim. Și abia atunci mi-am dat seama cât de mult contează să știi câteva ceva despre omul ale cărui cărți le citești. Cum fiecare rând poate căpăta alte valențe în momentul în care cunoști, chiar și puțin, din trecutul sau prezentul celui care l-a scris. Și nici măcar nu este vorba numai despre poezii, romane, schițe sau nuvele. Se aplică chiar și în cazul unui blog.

Pe Dan Cârlea l-am cunoscut abia săptămâna trecută, dar după ce am citit „Copil în Epoca de Aur” simt că îl știu de mult mai multă vreme. Cartea este ușoară, o înșirurire de povești cu titlu dedicat, de câte două pagini fiecare, pe care le citești cu zâmbetul pe buze și la care uneori chiar izbucnești în râs, deși evocă o perioadă de care mulți își amintesc cu tristețe. Preferata mea este „Zăpadă roșie, sânge alb”.

Am aflat că în perioada comunismului More »

By: Oana Brătilă Category: Diverse, Plăceri inocente Tags: amintiri din epoca de aur, camionagiu, copil in epoca de aur, cum era pe vremea lui ceausescu, dan carlea, povesti despre comunism

Eco, bio sau organic? ^{0}

“Eco, bio sau organic?” este de fapt o întrebare capcană atunci când ne referim la produse pe care le achiziționăm din diverse magazine sau din farmacii. Pentru simplul motiv că toate înseamnă același lucru, fiind pur și simplu sinonome folosite pe principiul „care sună mai bine?”. Și aici părerile sunt împărție, pentru că deși „eco” este pe val, în calitatea sa de trend binevenit, este un termen asociat mai degrabă acțiunilor ecologice, în timp ce „Bio” a ajuns să fie folosit cu succes pe ambalajele produselor și în raioanele dedicate din supermarketuri. Iar „organic”… ei bine, „organic”, așa cum văd eu lucrurile, e varianta mai pompoasă, mai cu fitză, care face produsele să fie și mai dorite dar care în același timp, din păcate, le pune eticheta de „scump”, dacă nu chiar „inaccesibil”.

Așa că ce înseamnă de fapt produsele eco/bio/organice? Înseamnă în primul rând ingrediente naturale. A nu se confunda însă cu produsele naturiste, cele pe care le găsim la Plafar, pentru că deși pot fi și ele bio, nu e musai să fie. Bio înseamnă că materiile prime folosite în producerea unui iaurt sau a unei creme de față provin din culturi certificate ecologic. a.k.a. nu tu iradiere, nu tu pesticide de tot felul, nu tu substanțe dubioase care fac roșia să crească într-o zi cât altele în șapte. Fără modificări genetice! More »

By: Oana Brătilă Category: Părerile mele Tags: bio, eco, gama sante, organic, produse cosmetice bio, produse organice, unde gasesc produse bio

Gata cu minciuna! ^{6}

Nu știu omule bun cum ești tu și prin ce ai trecut la viața ta. Am doar niște bănuieli că dacă ești aici e foarte probabil să avem în comun niște strategii comportamentale. Depinde pe care vrei să le iei în seamă.

Eu m-am prefăcut sau mai direct spus mințit foarte mult că cele „negative nu există”. Există în viață doar lucruri frumoase, oameni buni, iubitori, o să fie bine, o să vină soarele și pe strada mea, până la urmă o să reușesc. Mărturisesc că aceste credințe au funcționat, credeam eu că în favoarea mea. Acum dacă mă uit în urmă, la mintea de acum îmi dau seama că am greșit.

I-am mințit pe cei din jur că sunt ok, dar mai ales m-am mințit pe mine.

M-am mințit pentru că nu puteam accepta problemele pe care le-am avut în secunda mare a minciunii și am înlocuit realitatea cu iluzia că lucrurile se vor rezolva cumva de la sine, singure. M-am mințit pentru că More »

By: Oana Brătilă Category: Gânduri fugare, Introspecţii lirico-mitice Tags: coach, coaching, contribuție, ioan nicut, Minciună